inhumeaza-mi inima
cat timp mai este vie,
azi m-am decis,
nu vreau
s-o arunc intr-un colt pe o hartie.
caci azi,
azi o vreau vie,
mai vie ca niciodata
din ea sa se desprinda
o alba judecata.
si astfel vor renaste ani
sa se închege-n nori pe frunte,
prin cate 11 tari
gandul sa o poarte,
iar pe cate-un suras
sa se zdrobeasca mii de soapte
venite din afara,
ea se le culeaga,
sa le prefaca-n stele
albe ca de ceara.
şs apoi din vise
sa-si desfaca parul,
lasandu-si incet capul
pe versuri muribunde -
dar la trecere-ntr-o seara
sa-si culeagã rima
dintr-o unghie roise sa-si fac-un chip,
sa presare-n cer albastre
unde mute,
in cununi cu sute
sa sadeasc-un imn.
