Acel sãrut ca o arsurã, gestul ei grãbit şi involuntar de a-şi duce mânã la gurã, nu pentru a-l şterge, ci pentru a-l proteja parcã, pentru a-l pãstra încã acolo, pe buzele ei, pentru alte câteva clipe, pentru a-i pãstra forma, gustul, mirosul care începeau sã se risipeascã în barul plin de fum, sticle şi pahare cu alcool, oameni, muzicã...
Opritã brusc, cu palma încã peste gurã, într-un gest care amintea de cel al bãtrânelor de la ţarã când se mirã de ceva, privea în jur...
Era momentul acela al serii, sau al nopţii (era deja târziu) când â€ţtoatã lumea râde, cântã şi danseazãâ€, în bar aveau o promoţie a unei bãuturi exotice şi, în lichidul acela colorat, se ghiceau sclipirile altei lumi, cu papagali, colibri, vegetaţie luxuriantã, cu mult soare... Iubitul ei purta pe cap un fel de sombrero roşu, pe care tocmai îl câştigase, lângã el o adolescentã cu o perucã argintie se distorsiona pe ritmurile îndrãcite ale unei sambe, ca o pãpuşã mecanicã, pe peretele din dreapta un afiş, o reclamã, a unei alte bãuturi, de data asta dintr-un peisaj cu fiorduri şi cuburi de gheaţã, amesteca numele ei printre celelalte cuvinte scrise în englezã, cu litere negre şi roşii (motiv pentru care se rugau mereu de patron sã li-l dea)...
Scormonea cu îndârjire cu privirea prin acest talmeş-balmeş de obiecte, persoane, muzicã, în cãutarea acelui sãrut care încã îi ardea buzele... A întors capul spre stânga şi l-a gãsit acolo, chiar lângã ea. Pe buzele roşii, vedea urma sãrutului ei, dulce-acrişoarã, cu un vag miros de lãmâie şi alcool, întrebãtoare, neliniştitã, uimitã. Cum ajunsese acolo, pe buzele acelea uşor curbate în partea de jos, care acum îşi ridicau colţurile într-un surâs crispat?
Ochii lor, ai ei cãprui precum castanele, ai celeilalte, de un albastru lichid, se priveau buimaci...Nu mai exista timp, privirile le deveniserã fluide, ca un şuvoi care curgea între ele, apoi pânditoare, înfigurate, nerãbdãtoare, se materializau în degete, ale ei mici, cu unghii tãiate scurt, date cu un lac strãveziu, ale celeilate lungi, subţiri, cu unghii sângerii..., degete care se cãutau, întâi timide, în pãrul negru, al ei creţ, al celeilate lung şi rãvaşit, apoi mai îndrãzneţ, pe umerii calzi..., apoi, din ce în ce mai nerãbdãroare, desfãcând nasturi, unii negri, ceilalţi sidefii... degete înfometate, lacome, care se învãlmãşeau, pipãind cu un fior mut dantela neagrã şi bogatã ce acoperea un sân alb, strãlucitor, mica cicatice de pe un picior bronzat, urma de ruj de pe o buzã caldã, mirosul unui parfum în care înflorea violet liliacul, pielea netedã, uscatã, uşor întunecatã, de pe un braţ închis într-o brãţarã cu motive egipetene, venele albastre care se desenau sub pielea aproape strãvezie de pe o talpã îmbrãţişatã de un ciorap negru...
[...]
â€ţAi o brichetã? Nu o gãsesc pe a mea...â€. I-a întins, dupã ce a cãutat în geantã, o brichetã metalicã, grea, iar mâna acesteia, cu degete prelungi şi unghii sângerii a poposit pentru o clipã în palma ei micã. Aceeaşi arsurã se rãspândea acum brusc pe pielea delicatã a interiorului palmei sale...Se privirã din nou. De data asta, ochii nu se mai cãutau, se ştiau deja, dar pe buzele lor înflorea un zâmbet complice...
***
Se întorceau acasã... Mergeau pe strãzile goale, în aer plutea un miros clar de tei, câte un câine mai lãtra de pe lângã un tomberon. â€ţDã-ţi chestia aia roşie jos de pe cap, eşti caraghios...†Râdeau, ţinându-se de mânã (gestul de a-l ţine de braţ i se pãrea întotdeauna prea protocolar, oarecum artifical)... Îl privea şi ştia cã îl iubea, îl iubea pur şi simplu, cu o iubire gravã şi profundã, atât de profundã încât îi pãtrunsese pânã şi în oase şi, uneori, o durea... Cu ochii închişi, îi pipãie, ca un orb, obrazul aspru, pe care barba începea sã creascã, ridurile de expresie care se adânceau în jurul gurii, buzele pe care surprindea forma blândã a unui zâmbet, ochii cu privirea încã strãlucitoare de alcool, în care se reflecta cu mii de feţe în mii de clipe şi circumstanţe... Se sãrutã acolo unde se opriserã, în mijlocul unei intersecţii, iar aceasta devine un punct fix, în care maşinile se învârt, şinele de tramvai şi tomberoanele se învârt, blocurile şi copacii se învârt, oraşul cu strãzile sale se învârte...., noaptea caldã de început de varã cu stelele ei... totul se învârte... Iar conturul, mirosul, gustului sãrutului lui şterg arsura celuilalt sãrut şi ucid cu brutalitate acele gânduri, senzaţii nelãmurite, nelinişti care se iscaserã în ea...
***
Ce a mai rãmas din asta?...
Doar afişul cu reclama unei bãuturi dintr-o ţarã cu fiorduri, în care, printre cuvintele englezeşti se amestecã numele ei, pe care patronul li-l dãduse în sfârşit, în ziua în care închisese barul, pentru a-şi deschide un local cu pretenţii, pentru cei cu â€ţfitzeâ€, undeva în centrul oraşului, şi care acum odihnea, cam nelalocul lui, pe un perete alb din dormitorul lor... Acolo, pe hârtia lucioasã, dintre culori şi litere negre şi roşii, rãsãrea uneori un â€ţce-ar fi fost dacã...†al acelui sãrut...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O prozã consistentã, perenã, o scriere convingãtoare, cu fraze compacte, bine structurate şi cu un semantism ce oferã facilitate şi satisfacţie lecturii. Felicitãri!
