Marţi, 1 noiembrie
-un bilet de tramvai (pentru cã merg cu tramvaiul la serviciu) â€" 2 lei;
-ziarul (pentru anunţuri, vreau sã mã mut, iar am avut discuţii cu deşteptu’ ãla de frate-meu, trebuie sã gãsesec ceva de închiriat) â€" 1,5 lei;
- trei garoafe (pe care o sã i le lipesc pe uşã desearã ei, asta dacã va fi uşa de la bloc deschisã şi nu va trebui sã sun la interfon, poate va înţelege cã o iubesc, chiar dacã în scrisoarea de sãptãmâna trecutã am fãcut-o jigodie ordinarã) â€" 3 lei (1 leu firul, asta de unde le-am luat eu, cã la florãriile din centru sunt mai scumpe);
-doi covrigi (pe care i-am mâncat pe la prânz, când colegii mei de birou au ieşit în oraş sã ia masa; ştiu, se duc undeva foarte aproape, e un restaurant chiar lângã sediul nostru, dar nu mi-au zis niciodatã sã merg şi eu, oricum nu m-aş fi dus, ce aş putea vorbi cu ei, în afarã de problemele de serviciu nu avem nimic în comun, Vlad vorbeşte numai de fiu-sãu, ca şi cum asta ar fi cel mai grozav copil din lume, iar Gigi se plânge de câţi bani toacã nevastã-sa pe haine, parcã ar interesa pe cineva cã nu a ştiut el sã punã piciorul în prag) â€" 1 leu;
- trei nasturi verzi ( aveam nevoie numai de unul, dar cum sã cer un nasture?, ar fi râs vânzãtoarea aia de mine; îmi rãmân doi de rezervã; când o sã îl cos, sã nu uit sã verific dacã ceilalţi sunt bine cusuţi) â€" 1,5 lei;
-â€ţBaladã spaniolã†de Lion Feuchtwanger â€" 8 lei la mâna a doua (costa 9, dar vânzãtorul mi-a fãcut reducere, cumpãr mereu de la el);
-douã numere de â€ţParis Match†vechi (pe la chioşcurile de ziare nu am mai vãzut de prin anii ’90; astea pentru ea, ştiu cã îşi exersa franceza traducând articole, vãzusem la ea o grãmadã de reviste şi ziare franţuzeşti; o sã i le las la uşã, sã le gãseascã dimineaţa, când pleacã la serviciu, dacã reuşesc sã intru în bloc; e şi un mod de a-mi cere scuze, ştiu cã îi vor plãcea, data trecutã i-am lãsat nişte reviste porno şi douã cutii de prezervative goale â€" eram furios, îmi închisese telefonul, voiam doar sã ştiu ce mai face) â€" 10 lei;
-o pâine (mai era prin frigider nişte mâncare fãcutã de mama, când a venit sãptãmâna asta în oraş de la ţarã, sã consulte un doctor) â€" 1,2 lei;
- o pastã de dinţi Colgate Max White ONE (am vãzut de dimineaţã cã mai e puţinã; pe frate-meu nu îl intereseazã, de când a venit înapoi, fiindcã i-a dat papucii fufa aia cu care era, nu a cheltuit niciun ban pentru casã, de asta vreau sã mã mut, îmi foloseşte lucrurile, nici mãcar nu îmi spune) â€" 9,2 lei.
Total = 37,4 lei
(Nu am mai cheltuit bani pe un alt bilet de tramvai, am venit pe jos, vremea era frumoasã, spre deosebire de ieri, când a plouat cu gãleata.)
Miercuri, 2 noiembrie
-un bilet de tramvai â€" 2 lei;
- 10 lei pentru cafea (iar au terminat ãştia cafeaua la birou, iar Irina, secretara, mi-a cerut bani, chiar dacã eu nu beau);
-douã felii de pizza de la El Greco - 10 lei;
-un kg de mere â€" 2, 8 lei (ar fi trebuit sã iau mai multe, mâine plec în delegaţie pentru douã zile, dar o sã gãsesc şi pe acolo, nu are rost sã mã car cu ele);
-5 suluri de hârtie igienicã (sigur cã frate-meu nu o sã ia, chiar dacã vede cã nu mai sunt) â€" 2, 5 lei;
-abonamentul la cablu (luna asta îl plãtesc eu, dar luna viitoare sã îl plãteascã el, doar nu e la pension; stãm amândoi, plãtim amândoi; nu-i convine, sã se ducã la fufã) - 31 lei;
- o sticlã de 2 l de Coca Cola â€" 5 lei;
- trei prezervative (cu toate cã de când a venit George înapoi, nu mai pot aduce pe nimeni acasã; oricum, ultima pe care am adus-o, a plecat şi cu nişte cristaluri, pe care le-a luat probabil din vitrinã când eu m-am dus la baie sã mã spãl dupã ce fãcuserãm sex)) â€" 4,5 lei;
- o pâine â€" 1,2 lei;
- o jumãtate de kg de crenvurşti de pui cu caşcaval (suficient pentru cinã, şi aşa mâine plec şi mã întorc vineri seara) â€" 8,7 lei;
-taxiul (nu am mai aşteptat tramvaiul) â€" 7, 6 lei.
Total: 85, 3 lei
Joi, 3 noiembrie
-18, 7 lei â€" biletul de tren (iar au mãrit ãştia de la CFR tarifele, norocul meu cã mi se deconteazã cheltuielile de serviciu; pe traseul ãsta am cunoscut-o, acum vreo trei ani, iarna, mergea la serviciu, era profã de francezã într-un orãşel, am stat de vorbã în compartiment de câteva ori în perioada aia; la început nu m-a interesat cine ştie ce, îi plãceau ciocolatele Milka şi şansonetele; purta doliu dupã tatãl ei şi avea un motan pe care îl chema Alfonso; am întâlnit-o şi în oraş de câteva ori: o datã era cu o prietenã, mergeau la un concert; altã datã am vãzut-o într-o librãrie, cãuta o carte, iar într-o searã, în una din plimbãrile mele singuratice pe strãzi, am zãrit-o într-un bar cu o gaşcã, sãrbãtoreau ceva; dupã un timp am înţeles cã a ajuns sã facã parte din viaţa mea, totdeauna când mergeam pe traseul ãsta colindam tot trenul ca sã o gãsesc, sã vorbim cam o jumãtate de orã, pânã când ea cobora; la un moment dat nu am mai gãsit-o în tren, îşi schimbase locul de muncã, mi-a spus mai târziu, când nu mai ştiam nimic despre ea şi am întâlnit-o în garã, numai cã era varã, purta o pãlãrie de soare şi pleca la mare);
- o sticlã de apã platã â€"1, 94 lei;
- revista â€ţTabu†(pe coperta ei, ministra de la Turism pozeazã în Madonna) - 10, 9 lei;
- un hotdog â€" 5 lei;
- hotel - 125 lei, cu mic dejun inclus (pentru mâine dimineaţã);
- o farfurie din ceramicã de Horezu - 20 lei (sper sã îi placã, dar cum sã i-o dau, când a rupt orice legãturã cu mine, îmi închide telefonul, refuzã sã îmi vorbeascã?; aş putea sã i-o las la uşã, dar dacã o gãseşte altcineva înaintea ei?, nu am reuşit sã îi las nici revistele).
Total: 181, 54 lei
(Cina nu m-a costat nimic, m-a invitat cel pe care îl inspectez la restaurant şi a plãtit el; oricum, sã nu se aştepte cã, dacã treaba nu merge bine în ceea ce îl priveşte, o sã închid ochii... Nu mã las mituit cu o masã la restaurant...)
Vineri, 4 noiembrie
-un deodorant Antonio Banderas, Mediteraneo â€" 20, 83 lei ( dacã tot am gãsit, am mai luat unul,chiar dacã nu l-am terminat pe cel care îl am);
- o sticlã de apã platã â€"1, 94 lei;
-2 covrigi â€" 1 leu;
- 1 kg de mere â€" 2 lei;
-o pereche de pantofi maro -150 lei (erau şi negri, dar am luat maro, pentru serviciu, ãştia de ni-i dau ei se duc dracu’ dupã câteva sãptãmâni);
- un bilet de tren â€" 18, 7 lei (pe care scriu, în timp ce trenul merge sau opreşte în toate gãrile, pentru cã e personal, numele ei; aş vrea sã nu se fi schimbat atât, sã înţeleagã cã o iubesc şi cã are nevoie de mine, câştiga puţin, abia se descurca cu banii, avea de plãtit chirie, întreţinere, telefon, o datã era supãratã cã nu-şi putea cumpãra o carte, care nu era prea scumpã; dar, cu toate cã avea puţini bani, fuma mult, dacã am fi împreunã, aş convinge-o eu sã se lase; nu-şi permitea mai nimic, poate un concert, un film, o discotecã, un teatru, când şi când, şi, vara, mergea la mare - pentru cã era înnebunitã dupã mare -, unde se caza la cele mai ieftine hoteluri sau pensiuni; îmi dau seama cã nu pot sã mã port cu ea cum mã port de obicei cu alte femei, am încercat sã mã schimb, sã fiu cum ar vrea ea, dar degeaba, vorbeşte de lipsã de comunicare, asta când îmi mai vorbeşte, şi-a schimbat numãrul la mobil, iar pe fix, dacã îmi rãspunde, îmi închide receptorul în nas; dupã ce i-am spus cã o iubesc şi i-am propus sã ne mutãm împreunã - mai eram încã singur, nu venise frate-meu pe capul meu -, a început sã mã evite, m-am gândit cã are nevoie de timp, ca sã înţeleagã cã are nevoie de mine, dar ea a devenit din ce în ce mai plictisitã sau mai enervatã de discuţiile noastre; continuam sã o sun, cu tot felul de pretexte, dar era din ce în ce mai tãcutã, aproape numai eu vorbeam, era bine şi aşa, îi spuneam ce fãcusem îi ziua respectivã â€" când mã trezisem, unde fusesem, ce cumpãrasem, cum gãtisem o ciorbã etc.; la început nu mã întrerupea, apoi a început sã-mi spunã cã e ocupatã, are ceva de lucru sau este cineva în vizitã la ea; atunci am sunat-o noaptea, dar şi aşa o deranjam, îmi spunea cã vrea sã doarmã, nu avea chef de conversaţii stupide, iar o datã, într-un moment de iritare, a început sã ţipe de-a dreptul şi sã îmi spunã cã sunt nebun; parcã totul s-a prãbuşit când mi-a spus cã e cu un bãrbat, face dragoste cu el, s-o las în pace, am umblat buimac pe strãzi toatã noaptea, nu înţelegeam, nu putea sã îmi facã asta, cine se credea, cum putea sã mã înşele, cãtre dimineaţã m-am dus la blocul ei şi am urmãrit-o, am pierdut şi trenul cu care mergeam în delegaţie, a plecat singurã la serviciu, de ce mã minţise?, mai conta?; am continuat sã o urmãresc, ajunsesem sã îi ştiu programul, îi fãceam fotografii pe care, apoi, i le lãsam în cutia poştalã; la un moment dat, într-o searã, când mã învârteam în jurul blocului ei, chiar am surprins-o cu un bãrbat, s-au sãrutat pe alee, apoi au urcat împreunã; de ce mã rãnea în felul ãsta, mie nu îmi permitea sã o ating, când încercasem sã o sãrut sau doar sã o iau de mânã, se crispase toatã; am început iar sã aduc femei acasã, pe care le agãţam pe stradã, fãceam sex cu ele, şi fotografii, pe care apoi i le trimiteam; îmi imaginam cum aş face sex cu ea, chiar şi atunci când eram cu alta, închideam ochii şi îmi închipuiam cã e ea; dar, spre deosebire de aceste femei de o searã, cu ea aş fi vorbit, aş fi fost tandru...; încercam sã o uit, în fond nu mã iubise niciodatã, dar dupã câteva zile sau sãptãmâni, simţeam nevoia sã o aud, sã o vãd şi începeam din nou sã o urmãresc; odatã, când am sunat-o - nu mai vorbiserãm de vreo douã luni -, a fost prietenoasã şi chiar a acceptat sã ne întâlnim; am mers la o cafea, m-a întrebat ce mai fac, m-a lãsat sã vorbesc, fãrã sã mã întrerupã, atentã la tot ce spun, a admirat florile pe care i le adusesem; i-am spus cã totul ar putea fi din nou frumos, depinde numai de ea, cã toate chestiile urâte pe care i le fãcusem erau din cauzã cã nu suportam sã o vãd cu altul, ce vedea la el?, oricum o iubeam mai mult, o cunoşteam de atâta timp; m-a rugat sã o ascult şi pe ea, sã o înţeleg, mi-a spus cã nu mã poate iubi, cã nu comunicãm - dar ce fãcuserãm pânã atunci? -, cã a obosit-o povestea asta, cã se teme de mine, cã ce fac eu nu e iubire, ci manie, cã o scot din sãrite toate porcãriile fãcute de mine în numele unei aşa-zise iubiri, cã sunt un colecţionar â€" da, am obiceiul sã adun tot felul de lucruri, ce e rãu în asta?, dar nu un asemenea colecţionar, nu la asta se referea, ci la un personaj dintr-o carte pe care o citise, am rugat-o sã mi-o împrumute, dar m-a refuzat, pentru cã asta ar fi însemnat sã ne întâlnim din nou şi nu voia, de fapt de asta acceptase sã ne întâlnim, sã îmi spunã sã încetez, altfel merge la poliţie sau la mine la serviciu; mi-a mai spus cã nu vrea sã facã asta, dar ce fac eu depãşeşte limita suportabilitãţii; simţeam cum înfige cuţite în mine, cum fusesem atât de prost sã cred cã se schimbase, mai ales când era cu altul; din cauza lui mã ameninţa pe mine; i-am fãcut o scenã, i-am spus cã e numai o târfã, cã am destui bani sã o plãtesc, se uitau cei din jur la noi, ea mã privea calmã, fãrã sã scoatã un cuvânt, am plecat, am lãsat-o acolo ca pe o proastã, mi-am dat seama cã nu am plãtit nici consumaţia; am lãsat-o în pace o perioadã, nu i-am mai lipit nici flori pe uşã, nu i-am mai lãsat nimic nici în cutia poştalã, chiar dacã o urmãream la fel ca înainte; nu aveam chef sã se ducã la poliţie sau, mai ales, sã sune la mine la serviciu; şi aşa era destul de nasol, fãcuserã restructurãri, eu nu am plecat, aveam destulã vechime, dar noul şef nu prea mã înghite, tot timpul se ia de mine; am sunat-o totuşi de ziua ei, acum vreo jumãtate de an, a vorbit cu mine, mi-a mulţumit pentru urãri, a doua zi i-am lãsat un buchet de flori în faţa uşii; tot cu bãrbatul ãla era, se mutaserã împreunã, am vãzut unde îşi parcheazã maşina, într-o noapte i-am zgâriat-o şi, pentru cã ea nu reacţiona în niciun fel, am început din nou sã îi pun la uşã cutii goale de prezervative, becuri arse, bilete de tren, listele mele de cheltuieli, ilustrate de pe unde cãlãtoream, încãlţãminte veche, pâine uscatã; într-o zi am gãsit la anticariat cartea aceea pe care nu vrusese sã mi-o împrumute, â€ţColecţionarulâ€, de un scriitor englez, John Fowles â€" nu citisem nimic de el -, vânzãtorul chiar mi-a recomandat-o, mai voia sã îmi dea una, â€ţMagicianulâ€, spunea cã e o capodoperã, dar nu am luat-o, ea îmi spusese cã sunt un colecţionar, nu un magician; am citit-o, chiar mi-a plãcut, şi am încercat sã înţeleg de ce eram, dupã ea, un colecţionar...)
Total: 194, 47 lei
***
(Se pregãti sã coboare, trenul se apropia de garã, îşi privi noii pantofi, pe care îi încãlţase deja, îl bãteau puţin, cei vechi erau într-o plasã pe banchetã, o sã îi lase la uşa ei, se bucura cã începe weekendul, vru sã arunce biletul de tren şi rãmase surprins de numele pe care îl scrisese: Miranda. Dar nu acesta era numele ei... Zâmbi... Acum ştia ce trebuie sã facã...)
|
