Soarele-si rasfrangea cu ghidusie razele
pe oglinda unduitoare a lacului pe cer
randulele se avantau spre necunoscut iar
adierea legana usor salciile care pareau ca
se admira in lac.
Venise devreme,asa era el,intinse patura
pe iarba moale si se aseza privind fascinat
frumusetea etalata in fata lui,din cand in
cand ofta gandindu-se la iubita lui care
intarzia,se uita la ceas pentru a zecea oara
si se ridica in picioare,simtea biciul
tristeti cum ai sfasia sufletul,unde este
ea,de ce intarzie gandea el plimbanduse
nerabdator.Nu observase ca langa tufisul de
trandafiri salbatici se afla o faptura
diafana cu pletele despletite care se
pravaleau precum o cascada peste umerii ei
fini,purta o rochie lunga care ai trecea
peste genunchi,rochia alba ai scotea in
evidenta ochii ei albastri in care te poti
pierde iar gurita ei catifelata zapacea
orice tanar,facand-o sa paleasca de invidie
chiar si pe Afrodita.
Ancuta inainta apropiinduse de iubitul ei
care se plimba,acesta simtind-o parca se
opri si se intoarse,zambind veni spre ea si
o stranse in brate sarutand-o.
-Ai venit scump-o,eram nerabdator,credeam
ca nu mai vi!
-Am intarziat deoarece am asteptat ca
tata sa plece pana la targul saptamanal
-Nu-i nimic iubito,sa ne asezam.
Stateau culcati privindu-se in tacere cateva
secunde.
-Ancuto,hai sa fugim in lume
-Mi-ar place Ioane,dar nu pot spuse ea
si-l saruta tandru,sti bine ca tata este un
om influient si ne-ar gasi imediat
-Vom merge la Paris,imi vand partea mea
din mosie si vom avea bani
-Crezi ca parinti tai Ioane,vor fi de acord?
-Da,atat timp cat voi pastra legatura cu ei.
Ancuta se intinse pe spate privind
ingandurata pletele verzi ale salciei si
spusecu regret in glas:
-Te voi urma peste tot iubitule,dar
totusi este prea radicala solutia!
-Nu,nu este,spuse Ioan
ridicandu-se,parinti tai nu ar fi de acord
sa ne casatorim iar eu ma-m saturat sa ne
intalnim pe ascuns,maine voi incasa bani pe
partea mea din mosie.
-Tu nu visezi,chiar vrei sa fugim?
-Nu vad alta solutie iubito,raspunse Ioan
mangaindu-i parul
-Ma voi gandi,dar trebuie sa plec
Ancuta se ridica de pe patura si se pregati
de plecare,Ioan sari in picioare si o
stransa in brate.
-Promite-mi ca ai sa vi?
-Nu stiu,ma mai gandesc
-Ma omori iubito,crede-ma!
Ea chicoti usor incercand sa scape din
bratele lui.
-Maine seara cand vei veni la conac voi
aseza o lumanare aprinsa la geam,asta
inseamna ca o sa merg si tu iubitule trebuie
sa ma astepti.
-Mi-ai dat o speranta iubito.
Ancuta ai saruta indelungat si se
indeparta,Ioan ramase nemiscat privind-o cum
se indeparteaza,era fericit dar in acelasi
timp nesigur,oare o sa fuga cu el?
