Între nemãrginirea universului şi
nemoartea casei pãrinteşti,
acest stâlp,
aceastã punte de trecere,
BAŞTINA.
.Gurã de aer înainte de a se scufunda,
bucatã sigurã de pãmânt sub talpã,
când te clatini,
rãgazul tãu de îngândurare
înainte de a te strãlumina,
întâiul şi ultimul scurt popas
înainte de marea migraţie .
Copilãria ta aleargã desculţ pe drumurile ei
fãrã semafoare şi interdicţii,
cum sunt doar marile magistrale ale universului .
Mâna ei a slobozit sfoara cât ai vrut,
n-a poruncit,
nu te-a tras inapoi,
dar nici nu i-a dat drumul.
La judecatã ,
va sta între tine şi asprul judecãtor.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
mi-au placut randurile scrise de tine,m-au cutremurat, dar raman la ideea ca se incadrau mai bine in eseu.
