Oglinzi deformatoare
danseazã dezlãnţuite-n lume
un dans al Ielelor moderne,
ce-absoarbe şi acapareazã tot.
Cu gravitate oamenii devin
rame pentru oglinzi
şi rãtãcesc unul în celãlalt
şi râd
sau emit judecãţi de valoare.
Pe strãzi aleargã în flãcãri
ultimul unicorn alb,
cu cioburi de oglindã
înfipte în copite...
Zãrile oarbe-i spulberã cenuşa
în noaptea cea mare.
Îngenuncheat, doar el, poetul,
i-adunã -n poalã
urmele însângerate,
sã le prefacã-n aurore
şi-n ploi strãvezii
ce pot spãla
şi readuce la luminã
adevãrata faţã a lumii.
O, tempora! O, Domine Deus!
