Gata!
Mãştile cad,
nu mai e timp de râs, paiaţã!
Nimeni nu mai aplaudã!
Scena e goalã,
decorul a rãmas pustiu...
Din când în când
mai sunã câte-o trâmbiţã.
Nici nu mai ştiu a câta e.
Ascultã:
pãtrunde-n inimi sunetul de gheaţã
şi-l face sã se înfioare,
ca de sfârşit de lume
sau poate
de-nceput...
Aşa cã nu mai râde, paiaţã!
Sã curgã lacrimile
ce au îngheţat de aştepare în orbite!
Plângi de iubirea ta înfrântã,
Plângi de durerea ce inima ţi-a-nveninat!
Nu mai e timp de râs,
nu mai e timp...
â€ţLa commedia è finita!â€