Autor:	Nela Talabă ( osiris ) - [ POEZIE ]
Titlu:	ATÂT DE APROAPE ŞI-ATÂT DE DEPARTE!

Departe sunt de tine, cale de o duminicã a înfloririi luminilor din ochii tãi. Atât de-aproape sunt de tine, atât de aproape încât lacrimile noastre se unesc pe-o frunzã amarã de nuc. Cerul cuvintelor a obosit, a tãcut, a cãzut, dar stele şi ape curg împreunã cu Iertãrile şi mângâierile noastre sã spargã bariera de fum ce-a zãvorât marea noastrã primãvarã marele nostru drum, pe care se jucau în colbul fierbinte, fãcând castele de nisip, îngerii florilor de cireş. Ţii minte cã în acea primãvarã, ploile nu curgeau direct în ţãrânã, ci prin venele noastre mai întâi? Şi nu pentru cã eram prea avizi de ploaie, ci pentru cã ploile, jucãuşele, nãvalnicele, ne confundau cu cireşii. Vântul nu mişca direct crengile copacilor, ci fiorul lor ne cuprindea pe noi mai întâi, fãcându-se uragane ce dezlãnţuiau înflorirea bulbilor de stele pe care cerul şi-i punea la urechi. Departe suntem de marea primãvarã, atât de-aproape suntem de marele drum, atât de aproape încât lacrimile noastre se unesc pe-o frunzã amarã de nuc, dar bariera de fum s-a lãsat şi nu o sparg nici stelele, nici apele ce curg împreunã cu iertãrile şi mângâierile noastre!...

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]