O, Doamne!
Zãpadã şi cenuşã
cresc pe inimi,
ca muşchii pe copaci.
O, Doamne!
Înalţã-ne crengile spre soare!
Adu Buna Vestire
pentru toate inimile pustiite!
Deschide zãrile,
ca libere sã zboare visele,
alãturi de rândunelele
ce sãgeteazã cerul
într-o zi de iulie.
Fii, Doamne, brâu de luminã
ce înconjoarã Pãmântul,
pentru ca oamenii
şi pãsãrile
şi copacii
şi florile
şi apele
sã cânte-mpreunã:
â€Bine ai venit, Luminã!
Hai sã-nmugurim împreunã!â€
Nu ne lãsa, Doamne,
inimile pustiite
de zãpadã şi cenuşã!
Nu ne lãsa sã fim singuri!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
UCA, mulţumesc pentru lecturã şi pentru comentariul pertinent la poezia mea! De mult aştept un astfel de comentariu. Respect!
Mesajul poetic şi originalitatea tehnicii se împletesc desãvârşit in aceasta creaţie. Exclamatiile retorice sporesc mesajul poetic, care incurajeaza reflexia eseniana.