În dimineaţa asta aburindã, ca o pâine caldã,
Cu preaplin de luminã ce inima mi-o scaldã,
Cu zbor întretãiat, electrizant, de rândunele,
Cu guguştiuci ce cântã, cântã în faţa casei mele
Un fremãtând contur de amintiri se înfiripã
Şi timpul se contractã în el - difuzã clipã...
Pãşesc în ea cu grijã şi sfielnic,
C-un dor ce-mi arde în privire ca-ntr-un sfeşnic.
Te vãd, te aud, te simt cum fruntea mi-o mângâi!
Privirea ta şi glasul tãu sunt lumea mea dintâi,
Sunt, mamã, cerul meu de basme şi de reverie…
O, mai rãmâi, tu, timp contras, copilãrie,
Cu sfânta, edenica icoanã a mamei mele,
Cu cânt de guguştiuci şi zbor de rândunele!
|
