Înnoadã-mi pe sub privire
lacrimile care ard!
Adunã-mi grãmãjoarã
cenuşa de pe vad
şi spalã-mi cu ea
cuvintele
ce au cãzut pe pietre
şi încã n-au gãsit
al încolţirii loc!
Grãbeşte, îngere,
cât nu mã împresoarã grelele,
desfrunzitele
neînstelãri
ce inima în magmã rece mi-o prefac,
treptat,
treptat…
Grãbeşte-te,
cã pier
pe calea spre cer!
