N-auzi cum bate inima în lucruri?
Un hohot de plâns e întreaga fãpturã,
Şi tu te gândeşti doar la urã?
Şi stelele se dau de-a dura,
Cãci nu mai suportã arsura
Atâtor focuri ce vin dinspre noi,
Atâtor iubiri sfâşiate-n noroi.
Nu ştii: sã plângi, sã te bucuri?
Mai bine-ascultã inima din lucruri,
Mai bine şterge lacrima fãpturii
Şi nu te mai supune, fãrã de odihnã, urii!
Mai bine-ngânã o colindã,
Ca îngerii din cer sã-ntindã
O punte de la stele înspre tine,
Spre inima ce-ţi bate-n piept, creştine!
Sã laşi deschisã calea spre Pãmânt,
Cãci se va naşte Pruncul Sfânt!
Doar el va stinge focul şi arsura
Va transforma-n iubire ura...
De eşti confuz între stele şi lucruri,
Alege totuşi sã te bucuri!
