Autor:	Nela Talabă ( osiris ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Acorduri de lirã...

”- Am valuri ce se sparg neîncetat de maluri, foşnea, cu glasul ei de alge şi de sare, marea, şi tot ce am fãcut mereu a fost sã legãn corãbii, sã le port ori în adâncuri, ori dincolo de zare. -Te-nşeli! Nu asta e menirea ta! În nopţi cu lunã, în sânul tãu, pe neştiute, se urzeşte câte un vis al celor rãtãciţi în ale tale unde. Ce doruri! Câte vise cuibãrite-n scoici arunci pe ţãrmuri, cu-atâta nepãsare şi inconştienţã!”… ”- Am forme veşnic schimbãtoare, pot fi oricând ce vreau, tuna, cu glasul lui dogit şi sumbru, norul, şi tot ce am fãcut mereu a fost sã-mi sfâşii trupul în infime pãrţi pentru împãrtãşirea tuturor cu viaţã. -Te-nşeli! Nu doar aceasta e menirea ta! În rãsãrituri latente, se-ascund dupã tine miriade de suflete, miriade de tãceri ale celor rãtãciţi în arca nopţii. Câte aripi albe dispar, se volatilizeazã dupã un nor! Câte porţi închizi, o norule, cu atâta nepãsare! Câtã luminã, câte taine de tine se lovesc în drumul lor!”… ”Eu am cuvintele şi am gândirea, se-nalţã mândrã vocea unui om. Am stãri de cosmos fãrã margini, şi tot ce am fãcut mereu a fost sã mã înalţ şi sã înalţ nenumãrate lumi cu-a mea gândire. - Te-nşeli amarnic! Nu e menirea ta sã te înalţi, iar lumile de tine înãlţate sunt doar iluzii! O lume de iluzii ai creat, ce trece ca un val lovit de ţãrm sau ca o formã a unui nor! Pe câte doruri ai cãlcat pentru-a înãlţa iluzii! Câte aripi latente au murit în tine! Câte strãfunduri de lumi zac îngropate, neştiute, nebãnuite, în al tãu suflet! Sub câte straturi groase de tinã şi tãgadã ai ascuns lumina”… ”În efemerul fir de nisip, spãlat de valurile mãrii, în picãturile evanescente de ploaie, ce-ascund murinde doruri, în inima de lut, a ta, o, omule, ce îţi creezi iluzii din gândire, latentã, ignoratã, suspendatã, zace veşnicia! Dar veşnicia ca iubire!”… Aşa grãit-a un înger, în timp ce mâinile-i alunecau pe-o lirã…

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]