O şoaptã imperceptilã
strãbate vremurile şi fiinţele de la un capãt la altul.
Insidioasã,
leneşã,
cameleonicã,
ba e atingere moale
asemenea unei mãnuşi de catifea,
ba e o culoare caldã,
nedefinitã,
o rãmãşiţã dupã ardere intensã.
Uneori e o distanţã rece între lucruri,
altãdatã e duminicã
ce creşte dintr-o poezie...
Cert e cã,
în acelaşi timp,
e peste tot
şi-n toate.
O şoaptã,
fior imperceptibil,
cameleonic,
ne leagã
de început
şi de sfârşit,
o şoaptã este taina
dintru începuturi
şi e misterul de dincolo de zare.
