E timpul sã strãluceşti, o, suflete al meu,
Oricâte valuri de umbre ţi-ar ar îneca tãcerea!
Oricâte valuri de gheaţã ţi-ar frânge oasele!
E timpul sã mângâiaţi mâini ale mele,
ochi ai mei,
cuvinte ale mele,
aripi ale mele!
Nu conteazã distopia,
distonia
sau catalepsia
lumii!
Acum e timpul sã ieşi din rând,
sã strãluceşti
şi sã împarţi doar mângâiere!
Adunã visele pierdute,
iluziile retezate,
adunã simplitatea
şi poeziile ce tremurã de teamã
pe vadurile secate ale latenţei!
Gata!
Ajungã lumii distopia ei!
