Primãvara îmi ciuguleşte din palmã
ca un porumbel sãlbatic.
Am dezghiocat atâtea poezii
şi boabe dulci i-am dat,
aşa încât,
cu uguit prelung,
mi-a adunat în jur
puzderie de anotimpuri cereşti.
Parcã aş fi în mijlocul
unei înaripate constelaţii!
Nu mi-este teamã cã nu mai prididesc
de-atâta muncã,
ci teamã mi-e cã nu-mi vor mai rãmâne
decât
silabele amare de poezie...
