Viscolul a scuturat iarna
ca pe un nuc bãtrân
şi-a risipit-o printre seminţele
gândurilor mele.
Odatã cu ea,
cãzut-au şi visele unor pãsãri
uitate pe ramuri, rãzleţe şi flãmânde.
Acum privesc pe geam
de gânduri pustiitã.
Cu toate astea,
nu ştiu ce anotimp e-n mine
când florile de ger
îngemãnate mi-s cu aripi întinse
spre-un cer mai limpede
şi cântece-aţipite pe portativ...
