Insule de nori capitoneazã tãcerea ta.
Pe cer a rãsãrit soarele,
iar în inima mea s-au exilat toate stelele nopţii.
Pãşesc prin visele tale cu tãlpile goale pe jãratec,
legatã la ochi.
Aripile mi-au luat foc
şi am ajuns un nesãbuit fluture
cu spinarea de scrum.
Îmi asum negaţia zborului,
concentratã doar pe tãcerea ta verticalã
şi devoratoare ca un vultur de pradã.
