Sã cauţi sensuri în timp şi timpuri...
Dar timpul e un puzzle de umbre grele.
Fiecare umbrã se uitã la cealaltã din adevãrul ei,
se amestecã,
ia locul una alteia.
Umbre cu mãşti de fum,
uzurpatoare,
puzzle veşnic mobil
ce-ţi poartã sufletul prin naşteri repetate,
prin morţi
cu chipuri dezgolite,
lipsite de identitate,
iarã şi iarã...
Sã cauţi sensuri,
pândind momentul
în care umbrele de timp
creeazã goluri
în veşnicele permutãri,
e un nonsens.
Tu, vânãtorule de sensuri,
ce tot pãşeşti prin întuneric
şi tot încerci sã-l dezgoleşti,
ia seama la fierãstrãul luminii
care reteazã cãrarea subţire dinapoia ta!
Tu nu mai ai cum sã-te-ntorci,
iar umbra ta,
însângeratã,
se va prelinge în fântâna cerului...
Prea multã zbatere,
prea multã fragmentare,
prea multe goluri
şi prea multã urã
pentru un sens de-a pururi schimbãtor!
