Ecou spãlat de ploaie
Pe drumul bãtãilor prelungi de clopot.
Paşii mei se-nfundã-n lutul moale.
În urma mea,
Noaptea îşi scuturã sandalele de cenuşa
Viselor murinde,
În faţã,
Lumina ţâşneşte ca boabele
Dintr-o pãstaie coaptã.
Urc dealul ca pe-o arcã în derivã,
În timp ce dintre sãlcii
Rãsar din tãinuite, albastre
crisalide de luminã
Câte-o aripã
Sau câte-un ochişor de rândunicã.
