Imagini suprapuse pe retinã
zac în neorânduialã
şi uitare;
Prea multe imagini ne-apasã
perspectivele -
odatã largi şi clare.
Nimic nu poate cosmetiza
privirea supraîncãrcatã,
privirea în care
nu mai pãtrund
decât jumãtãţi
şi, în final,
sferturi de iubire,
sferturi de zbor,
sferturi dintr-o lume uitatã.
Un leac se cere inventat
pentru curãţarea privirii
de imensul balast
de imagini
ce-apleacã
pleoapele, cândva avântate
spre soare;
un leac
pentru ca privirile sã reintre
ca nişte ape cuminţi
în matcã,
iar perspectivele sã redevinã
largi şi clare.
Sã fie acest leac apele iubirii?
Uitãrii?
Cine ne poate spune dacã
ar trebui
sã reinventãm iubirea
sau sã adâncim uitarea?
Cine?...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ochiul uman vede tot...creierul elimina ce e nesemnificativ...dupa care inima alege doar ce vrea sa iubeasca!
Cine?
Ei bine nimeni!
