Ce vitregie-a sorţii mi te-a adus în drum?
Nu presimţeai tu clipa cea repede de scrum?
De ce din zboru-ţi candid şi fraged te-ai lãsat
Cu-aripa tremurândã spre moarte? Ce pãcat!
Cu visele înfrânte te stingi în iarba udã
Şi nu e nimeni, nimeni durerea sã-ţi audã.
Doar ochii ierbii-adunã în boabele de rouã
Tot cerul; pentru tine şi pentru-o viaţã nouã.
Cenuşã dintr-un zbor oprit a nins în palma mea
Şi-mi redeschide-un dor nãscut în inimã, cândva.
Pe firele de iarbã eu nu mai calc, ci doar plutesc
Şi zboruri mici de gâze în veci nu mai strivesc.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
imi plac versurile,numai ca eu cred ca ar trebui sintetizate putin.salutari1
