Ochii mei te cautã
pe fiecare cãrare,
prin fiecare stea.
Cu mâinile scotocesc
fiecare ungher,
pipãi scoarţa copacilor,
petalele florilor,
sã simt
dacã nu cumva
eşti ascuns acolo.
Glasul meu rãsunã
în fiecare adiere de vânt,
în ecoul zãrilor...
Te strig, te strig,
dar nu primesc nici un rãspuns.
Ascult, ascult
pânã şi tãcerea:
poate te-ai fãcut un ghem de linişte
şi te-ai ascuns dupã nori.
Te caut cu disperare,
pânã ce umbra mea
înfriguratã
mã cheamã
şi revin la mine însãmi,
pentru ca a doua zi
sã reiau aceeaşi cãutare
fãrã capãt
şi fãrã o razã de speranţã.
Unde eşti, iubirea mea?
Eşti dincolo de stele?
Un semn aş vrea sã-mi dai,
şi-atunci mi-aş creşte aripi
s-ajung pânã la tine.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
parca aici ai schimbat putin stilul si tare-mi place.felicitari!multumesc de vizita.
Superbe cuvinte descriu cautarea si aparent deznadejdea, dar finalul vine sa descopere capacitatea de renastere: "şi-atunci mi-aş creşte aripi
s-ajung pânã la tine."
Poezia este o micuta vijelie pe gustul meu.