O, lunã visãtoare,
corabie de poezie şi de doruri!
Tu duci în univers
iubirea ce o port
neîncetat.
O, stelelor de-argint!
Din veacuri
picuraţi în sufletu-mi
stropi de eternitate,
ca într-o cupã
însetatã veşnic de luminã.
Doar florile albastre
şi fluturii de catifea,
izvoarele ce cântã
şi lacul de cristal
mã ţin legat de-acest pãmânt
şi mã împiedicã sã zbor
şi sã devin ecou
al zãrilor ce pier în noapte,
în noaptea luminatã blând
de lunã şi de stele.
