Îmi trimit cocorii
sã vadã-n zãri,
departe:
nu vine zvon de muguri
şi de albastru cer?
Dar zgribuliţi se-ntorc
pe ramurile mele calde,
goniţi de-un vânt ce muşcã nemilos,
loviţi de fulgi mãrunţi, nervoşi,
ca ultimele schije ale iernii.
Pe voi, cocorii mei,
v-adãpostesc cu grijã,
la cãldurã,
ca o mamã iubitoare.
Vã slobozesc
când vine primãvara
şi vã rechem în toamnã.
Dar inima!
Inima mea!
Nu pot sã o ascund,
oricât aş încerca.
O ţin în palme.
Frigul nu-l mai simte
şi corbi bãtrâni
din ea s-adapã ne-ncetat...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Şi ţie, Ruddy, îţi doresc o primãvarã numai cu iubire şi luminã!
