Privirile-mi topite
curg fierbinţi
şi se preling prin firele de iarbã,
se-amestecã în verzile efluvii
ale primãverii.
Auzu-mi se dilatã
pânã dincolo de zare
şi se contractã
pânã dincoace de muguri,
şerpuieşte
şi trece pe lângã zumzetul albinelor,
pe lângã fluieratul mierlelor
prin sãlcii
şi se-ntâlneşte cu ţârâitul timpului
care-nfloreşte-n ramuri
şi clipeşte somnoros
din genele lui de petale.
Inima mea se face ciuturã
ce-adunã albastrul
genuin al cerului,
cu care-mi rãcoresc apoi
şi sângele înfierbântat
şi gândurile.
Doar vorbele-mi rãmân încremenite,
suspendate
undeva între viaţã şi moarte,
incapabile sã capete aripi...
Uite cum soarele
cu razele-i de miere mi le unge
şi mierle pofticioase
le ciugulesc prin ramuri.
Aceasta-i singura mea temere:
cã primãvara asta-ntârziatã
mã va lãsa fãrã cuvinte...
sã nu ai teamã
cuvintele ciugulite de mierle
învelite în miere de razele soarelui
ei bine
cuvintele sentimente
senzaţiile cuvinte
au sâmburi ce vor rodi