â€Sã fie luminã!â€
suna porunca dintâi
şi totul s-a luminat într-o clipã
a viaţã.
Dar nu a fost de-ajuns,
cãci întunericul îşi înfingea
insidios
ghearele în ochii luminii.
Şi era oarbã lumina dintâi.
Atunci,
în nesfârşita lui Înţelepciune
şi Dragoste de oameni,
Dumnezeu mai rupse o bucatã
preţioasã
din avuţia lui din Cer
şi ne-o trimise-n chip de om:
Lumina din Luminã.
E o luminã vie
ce-aşteaptã calmã sã pãtrundã
în sufletele noastre obosite.
Încã mai are rãbdare
Lumina din Luminã!
Încã!
Sã ne deschidem larg porţile sufletelor!
Veniţi sã luãm luminã!