Mãi, fir-ar sã fie,
de ce femeile astea
n-ajung şi ele mari scriitoare,
mari poetese, mari filosoafe,
mari teoloage, voievoade?
Ce-o fi cu ele, mã?
Mai scriu ele câte ceva,
pe-aici, pe colo,
mai au câte-o idee,
dar femeia â€" tot femeie.
Nu putea sã aibã şi ţara asta
un Eminescu feminin?
Nu putea sã aibã şi lumea asta
o Einsteinã, o Napoleoanã?
Femeia, domnule, nu-i capabilã
sã devinã scriitor de geniu,
poet de geniu, filosof de geniu,
savant, teolog renumit, voievod.
Nu-i capabilã şi gata !
Oare de ce? M-am tot întrebat.
Oare femeia n-are timp
sã scrie mari romane
pentru cã-i ocupatã sã nascã
mari romancieri?
Oare femeia nu ştie sã compunã
versuri încântãtoare
fiind ocupatã cu creşterea
lui Eminescu?
Femeia n-ajunge, oare, savant,
pentru cã-i ocupatã
cu educaţia savanţilor?
Sau cu naşterea mamelor de savanţi?
Femeia n-are timp sã devinã genialã
pentru cã trebuie sã-L nascã pe Iisus,
sã-L alãpteze, sã-L ocroteascã
şi sã-I plângã chinurile la piciorul crucii?
Hmm...Se poate...
Sau poate femeia nu poate,
pur şi simplu,
s-ajungã mare artist
pentru cã arta e de genul feminin,
s-ajungã mare om de ştiinţã
pentru cã ştiinţa e de genul feminin,
s-ajungã mare teolog
pentru cã teologia e de genul feminin?
În fine, poate cã Dumnezeu
are un Fiu şi nu o fiicã
pentru cã Maica Fiului Sãu şi Biserica,
Naşterea, Viaţa, Moartea, Învierea, Dragostea,
sunt toate de genul feminin.
A, era sã uit:
Veşnicia, Fericirea, Împãrãţia Cerurilor
sunt şi ele de genul feminin.
Cel puţin în limba românã,
în care a fost scrisã aceastã poezie.
P.S.: Limba românã e tot de genul feminin.
Şi poezia.
|