În dimineaţa aceasta
ce se sparge în valuri de azur
ca o emoţie palpitând
la rãdãcina luminii
aşterne-mi un covor de rouã
şi de boabe rotunde de struguri
peste ochii flãmânzi ca nişte copii
şi lasã-mi la marginea rãsãritului un semn -
vreo douã-trei cuvinte de bun-venit
şi nici unul de bun-rãmas
şi atinge-mi rãnile pline de sânge
peste care vei pune frunza zdrobitã
între degetele amurgului
