Îngenunchem cãtre tine
Cu munţii strãvechi lângã noi
Şi încã lacrima vine
Din ceruri, cumva, înapoi
Chiar dacã astãzi nu ninge
În sfântã amintirea ta
Luceafãrul, nimeni nu-l stinge
Uneori este singura stea
N-avem mãsurã sã punem
Hotare-ntre tine şi zbor
Doamne, cui sã-i mai spunem
De Eminescu dacã ne e dor?
Hai sã ne-ntoarcem acasã
Pe dealuri, sub cer, cãtre searã
Unde Mihai, ne mai lasã
Câte o rugãciune, pentru ţarã
Sã mai uitãm de-ntuneric
Adunând în suflet luminã
Iar dacã ninge feeric
Eminescu din ceruri se-nchinã
Sã ne rugãm la Fecioarã,
Îndurãrilor şi mãrii,
Domnului care coboarã
Astãzi iarãşi pe crucile ţãrii
R:Nalt e cerul
Largã-i zarea
Valurile spun
Cã, de când se ştie lumea
Domnul e stãpân
Cât e cerul
Câtã-i marea
Îngerii ne spun
Cã, de când se ştie vremea
Luceafãru-i român.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"Luceafãru-i român." !
Cum putea sa fie altfel?
cu drag
