S-a copt în mine cântecul
la început
stingher
sfios
de parcã
l-aş fi purtat
prin valuri foşnitoare
legat cu lacrimi
de a vieţii barcã
apoi
când norii-nduioşaţi
s-au dat încet-încet
deoparte
a prins
a spune fremãtînd
un imn
biruitor de moarte
şi nu mai pot
în frâu sã-l ţin
de astãzi pânã mâine
cuprins de dor
cu un suspin
se-ndreaptã
cãtre tine...
şi-l las
cã nu mai e al meu
azi
ţie doar
îţi cântã
urcând spre ceruri
curcubeu
şi rugãciune
sfântã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
nu cred ca e un imn de moarte.. ci unul "biruitor de moarte"..
n-avea cum altfel :)
cel putin nu aici...
