De dincolo de Amsterdam
se aude un cântec
bãtut în cuie
pe cruci nevãzute
ademenindu-ne visul
cu dorinţi neştiute
cum ar fi
astã lume
fãrã graniţi de cearã
cum ar fi
printre oameni
mai nimic sã nu doarã
izbãviţi
de posesii
blânzi
ca mieii de paşti
cum ar fi
peste timpuri
înc-odat` sã te naşti
şi din lacrima zilei
cum ar fi sã zidim
altfel lumea in care
vom trãi
sã iubim
fãrã nu-uri deşarte
şi minciuni despletite
fãrã morţi de pomanã
şi trãdãri
şi ispite
cum ar fi
dacã mâine
ne-am trezi
mai senini
într-o mare
de semne...
niciodatã
strãini
