Doar o iluzie
şi toamna aceasta
întârziatã pe drum
puţin cam uitucã şi
fãrã de nori
tristã etern
alungatã de cânturi
risipite pe ţãrmuri
de-ale mãrii viori
Doar o iluzie
cenuşa amiezii
aşteptând sã se-ntoarcã
amintiri despletite
într-un ropot de frunze
cu priviri de aramã
dintr-o lume ce încã
ne mai vrea
şi ne cheamã
Iar tu
prea departe
ca un basm dintre vremuri
spus în linistea serii
lângã soba fierbinte
ca şi toamna
iluzie
lângã ceţuri mai tremuri
amintindu-mi sãrutul
cel dintâi
şi cuminte
