Poate n-am ştiut prea bine
Sã m-ascund de ceaţa vremii
Şi sã caut prin cuvinte
Somn cernitelor vedenii
Nu am înţeles cã totul
O furtunã-i, de nisip
Zile ferecate-n noaptea
Întrebãrii fãrã chip
Poate n-am ştiut cã dorul
E un timp fãrã culoare
Ce din când în când mai uitã
Iar uitarea lui ne doare
Nu am vrut sã leg frãţie
Cu minciunile-adãpost
Nici din urã şi mândrie
N-am ajuns sã-mi fac un rost
Poate n-am ştiut cã viaţa
E un timbru pe-o scrisoare
Şi-am rãmas visând la chipul
Dragei mele... trecãtoare
Nu ştim tot ce-i scris în stele
Cum nici astãzi ce e...nu ştim
Ferecatele-adevãruri ce se tot cuprind în ele,
Pentru care-n veşnicie
Toţi luptãm şi vrem sã fim
Sunt mereu tot mai departe
Din nisip pierind, castele...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Întrebarea sã primeascã rãspunsuri fumoase în anul care a venit.
LA MULÅ¢I ANI!
