Poveste fãrã sfârşit
inima mea
cântând
dimineţilor,
frunzelor
pline de rouã,
strãzilor
rãscolite
de linişti
întârziate,
!ay
inima mea
ca o strunã de
ghitarã
acoperindu-şi
sãrutul
dat speranţei
cu fluturi
inegali
aprinşi
de povara amiezei
simplu
intermediar
între
lacrima unui vis
şi
umbra sa
pe covoarele moi
ale toamnei...
când tu
eşti
departe...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
inima ta, pare frumoasa si daca nu ar fi departarea tu ai tacea si noi nu am sti cum este inima ta!
