Hrisov
de dincolo de timpul
care doarme
închis în sine
ca un zeu pãgân
mi-e sufletul
nepurtãtor de arme
nici nu mai ştiu
sã plec sau sã rãmân...
nu-i nici un semn
pe cerul nesfârşitei
iubiri
din care
tot mai coborâm
un fir de praf
din trecerea ursitei
sau aripa de zbor
spre alt tãrâm
un singur nor a mai rãmas
sub stele
ca un rãspuns
la multele-ntrebãri
o veste
ce nu ştie sã înşele
atâtea mii şi mii
de aşteptãri...
doar tu
eşti calea
drumul spre luminã
şi nimeni
niciodatã
orice-ar fi
nu-ţi poate aduce
gândul ce alinã
doar singur
rostul
visului
îl vei gãsi
