Şi se fãcea cã aveam vreo patru regi
(Nici nu murise Cioabã, mã-nţelegi)
Şi vreo trei preşedinţi: Constantinescu
Pe listã primii, Iliescu şi Bãsescu
Iar prim-miniştri...sute, la un loc
Pe Vãcãroiu, Isãrescu, Ponta, Boc
Şi papistaşi cu miile, clãdind
La catedrale, biruri ce se-ntind
Chiar Caragiale însuşi se-ntorsese
Tot trimiţând la senatori adrese
Dar şi scrisori pierdute fãrã urmã
Şi se fãcea cã suntem toţi o turmã
Ce nu mai ştim decât privi-n ecrane
Atenţi doar la scandaluri şi...can-cane
Fãrã a mai cunoaşte cum se scrie
Cuvintele onoare sau mândrie
Cu vel-primari tot dând autografe
De nimeni cutate-n almanahe
Şi deputaţi notorii dar tãcuţi
Prea mulţi cu dracul prieteni buni fãcuţi
O,Doamne ce mai bâlci plin de manele
Cu împãraţi ce-şi cautã modele
Şi cu studenţi ce nu mai ştiu a scrie
O strofã din LUCEAFÃR pe-o hârtie
Miniştri care cumpãrã oraşe
Precum gunoaie strânse pe fãraşe...
Postume nunţi mireselor postume
Iar mirii miruiţi doar între ei, ce glume bune!
Şi se fãcea cã nici nu e doar vis
Ori vreun coşmar grotesc, de nedescris
Ci doar cã suntem toţi precum sunt proştii
Când somnul naţiunii... naşte monştri
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ci doar cã suntem toţi precum sunt proştii
Iar somnul naţiunii... naşte monştri
