Nãlucire-i parcã lumea
Azi mai mult decât vreodatã
Unii stau şi-adunã aur
Alţii cretã coloratã
Timpul mãsurat în ere
Nu mai poate sã cuprindã
Ale veacului mistere
Pentru clipa suferindã
Regi şi împãraţi stau încã
Pe-ale neamurilor umeri
Precum ploşniţele-n pãturi
Nici nu poţi sã îi mai numeri
Iar credinţã...nici cât negru
Sub o unghie bolnavã
Chiar de mulţi se mbracã-n cruce
Şi se miruie cu slavã
Douã mii de ani sunt iatã
De când s-a-nãlţat Iisus
Şi nu s-a vãzut vreun munte
Din credinţã luat pe sus
Pomenim în van pe Domnul
Şi minuni ce nu mai sunt
Când minciuna şi dispreţul
Stãpânesc peste pãmânt
Leneşii se vor acuma
Peste ţarã preşedinţi
Iarã regi sunt toţi romanii
Ce şi-au pus aur pe dinţi
Încotro ne ducem oare
Când la cârm au rmas
Numai hoţii din hambare?
Nu-i în ţarã niciun glas
Sã mai apere nevoia
Şi pe omul muncitor
Şi tot neamul nostru astãzi
Nu mai are viitor?...
Vã întreb acum prieteni
Pânã când veţi suporta
Astã ciumã-n astã lume?
Luaţi mai bine o nuia
Şi mânaţi-i cãtre hãuri
Necuprinsul sã-i cuprind
Vindecaţi-vã de boala
Care stã sã se întindã
Domnul chiar a spus anume:
N-am venit sã aduc pace,
Doar dreptate şi luminã
Iar pe cel ce astãzi tace
Ajutaţi-l ca de mâine
Dreptul vieţii lui sã-l cearã
Chiar de-o trebui, prieteni,
Dintre noi câţiva sã piarã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu ştiu dacã sunt chiar meritate
dar...oricum, mulţumesc pentru aprecieri
Îmi plac mult toate poeziile tale, dar asta m-a rãscolit profund. Aş vrea sã fie cititã la un post de televiziune, sã audã şi sã ştie toţi românii care ne sunt valorile.
Nu exagerez cu nimic