Atunci mã voi întoarce,
mi-a zis,
când nu vor mai fi lacrimi pe cuprins
şi nimeni nu se va mai teme
nici învingãtor nu va mai fi
nici învins
nu vor mai fi neadevãruri
cuvintele vor spune doar ce-i drept
Doamne, acel timp, i-am spus,
eu de când îl aştept
dar mi-e teamã
sã nu fie cumva prea târziu
oamenii uitã de tine
mulţi nici nu te mai ştiu
Eu sunt cel ce sunt, mi-a rãspuns
parcã neînţelegând şoaptele mele
âadevãr necuprins, neştiut, nepãtruns
plin de taine adâci
scrise doar printre stele
dar şi când voi veni
vai de cei ce nu ştiu
cã din lumea aceasta
doar cuvântul e viu
Şi era ca o toamnã
şi ploua inegal
undeva peste lume
se pornea infernal
un rãzboi peste fire
între cei ce nu ştiu
cã din tot ce existã
doar cuvântul e viu...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Poezie sacrã, superbã, mã emoţionezi profund, ca de fiecare datã
