Îmi cãzuserã cuvintele
în toamnã
a ploaie
fãrã vreun semn îngãduit
mai mult
şi din oştiri de frunze
vânãtaie
sub cer mi-au pus
cãci n-am ştiut s-ascult
suspinul trecerii
spre ziua viitoare
când orele
nici nu mai au
rãbdare
Şi-am strâns
în pagini albe
vorbitoare
iubirea mea
prin lume
cãlãtoare
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cu cât har e înzestrat acest popor !! nu meritã acest blestem, de care nu ştiu când va scãpa, e încercarea lui Dumnezeu ?