Suspinã toamna printre ierburi moi
Şi rãtãciri de frunze cad agale
Sã fie oare vorba depre noi?,
Sau e doar o iluzie...pe cale
Sã ne-amintescã astãzi pentru ieri
Iar mîine pentru ce va fi vreodatã
Rãstimpul necuprinsei primãveri
Popas într-o poveste neuitatã
Din nori ce torc a vântului ispitã
Se-adunã ploi ştergând al zilei nume
În timp ce urma verii, despletitã
Se pierde precum liniştea prin lume
Suspinã toamna printre lacrimi reci
Cântându-şi simfonia austerã
Te rog, mai stai, ce-ar fi sã nu mai pleci
Când toamna asta poate fi...o erã
