Simpli spectatori am ajuns sã fim
Am plãtit biletul ce n-a costat puţin
Din fotolii ample ori din bãnci murdare
Ne privim viaţa parcã la-ntâmplare
Lãcrimãm adesea când e tragedie
Mai uitãm din replici când e veselie
Doamnele suspinã nãzuind amor
Unora de luptã încã le e dor
Şi, ne mint în faţã, cei ce i-am crezut
Promiţând...de mîine veşnic început
Am uitat cu toţii cum sã mai trãim
Rãtãciţi pe taste dorul nu-l mai ştim
Nici sãrutul parcã nu mai are gust
Când nu-i dat prin trupul firului îngust
Cum ne-ar sta de mîine sã jucãm din nou
Rolul...lui Romeo, sau vreun alt erou
S-alergãm pe câmpuri fãrã de hotare
Sã luptãm cu monştrii fãr de fricã, oare
Om mai şti sã râdem cu adevãrat?
Sau cu totul rostul vieţii am uitat...
Mai plãtim şi mâine celor ce ne joacã
Rolul din vreo piesã în decoruri seacã
Şi-aşteptãm finalul cel necruţãtor
Precum cei ce-n luptã ca vitejii mor
Lãcrimând cã nu e mare-audienţã
Şi sfârşind povestea tot într-o pasenţã...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Am plãtit biletul ce n-a costat puţin.
Frumos, adevarat si trist. Desteapta-te romane!
