Doar dezbrãcându-ţi fiinţa de neguri
de toatã cenuşa minciunii
şi urii
de vorbele spuse uitând pentru ce
le-ai rostit
lãsând pacea deoparte,
vei putea face pasul
spre uşa deschisã mereu
dincolo de care
aşteaptã
trist şi bolnav
de atâta vreme
sufletul tãu
Luminã fiind
despletitã
de şoaptele zilei
mai mult
cum dau crengile muguri
fugãrite de iarnã
obosiţii tãi ochi
poţi sã-i vindeci
curat
respirând
ale cerului taine
ce-au pornit
sã se cearnã
Şi din toatã trufia
necuprinsului dor
sã alegi doar iertarea
dacã vrei sã rãmîi
peste tine stãpân
poate
nemuritor
ultimul totdeauna
şi mereu
cel dintîi
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
ai un suflet ales, elbi, aş vrea sã ştiu dacã ţi-ai publicat poeziile
