şi vã veţi pierde credinţa,
de nimic n-o sã vã mai pese
nopţile vor fi zile
iar zilele nu vor mai strãluci
fratele pe frate o sã vândã
şi fiul pe tatã o sã-l fure
vã veţi minţi pe voi înşivã
mai mult decât pe strãini
duşmani vã vor fi prietenii
şi banului cu toţii veţi fi robi
nici lacrimile mamei n-or sã vã mai mişte
apele vor înghiţi casele voastre
şi pãmântul se va cutremura de furie
puţini vor rãmâne
când toate vor trece
şi nu veţi mai avea nimic
decât cerul de care aţi uitat
numãrându-vã zilele
doar zilele
pânã la moarte
de parcã din moarte
v-aţi fi întors
iar nu din viaţã...
aşa va fi
spuneau
închinându-se
toamnei
pe care noi
încã nu o zãrisem
