Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Patrie se cheamã(cântec folk)

Patrie se cheamã Când te-ntorci cu drag acasã Când ţi-e dor de mamã Şi când grijile te lasã Patrie se cheamã Când e marea neagrã-albastrã Şi n-ai niciun fel de teamã De vântul care-ţi bate la fereastrã R:Şi oriunde-ai fi Îţi vei aminti Patria pe care-o vei iubi Nu-i un nume-n vânt Nu-i doar un cuvânt Patria e cerul pe pãmânt Patrie se cheamã Câmpul fãrã de sfârşit Lacrimã şi ranã Prutul care ne-a unit Patrie se cheamã Cerul nalt în care-ai pus Stelele-ntr-o ramã Pentru cei care s-au dus R: Patrie se cheamã Limba dulce-a neamului Cu istoria de-o seamã Liniştea pãmântului Patrie se cheamã Toatã floarea din grãdinã Mândrii codri de aramã Şi când iei de Paşti luminã R: Patrie se cheamã Când iubeşti şi eşti iubit Şi n-ai niciun fel de teamã Sã te pierzi în infinit Patrie se cheamã Când nimic nu te desparte De-ai tãi fraţi prin nicio vamã Şi nu te mai temi de moarte R: Patrie se cheamã Noaptea sfântã de Crãciun Când suntem cu toţii de-o seamã Aşteptând pe moşul bun Patrie se cheamã Cântecul cel îngeresc Visul mândru-al veşniciei Pe pãmântul românesc Patria este locul cel mai sfânt Patria ta unde-i raiul pe pãmânt Patria unde vrei sã fii mereu Patria ta, darul de la Dumnezeu

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Imi plac foarte mult ultimele versuri din strofa 4, sunt pline de semnificatii si aduc un omagiu frumos celor trecuti in lumea cealalta.
2.	poezia ta mã face sã spun, cã şi în cazul cã mintea m-ar îndemna sã plec din ţara asta (şi am unde), sufletul tot aici ar rãmâne	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]