Mãcar o literã, o frunzã, o adiere de vânt
Sã mai fi rãmas, cat soarele-i încã aproape
De ce sã te duci fãrã niciun cuvânt
Ca o umbrã risipitã între glasuri de ape
N-ai lãsat niciun semn, doar o iluzie fierbinte
Şi parfumuri ce tulburã clipele încã
Lacrimi şterse în fugã de pe cerul cuminte
Rugãciuni irosite în tãcerea adâncã
Îmi aminteşti de toatã iubirea nemãrturisitã
În genunchi te rog astãzi, frumoasa mea doamnã
Mãcar un zâmbet sã-mi laşi, cu gust de ispitã
Sau, mai bine, mai stai, neiertãtoare toamnã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Toamna rascoleste suflete, provoaca nostalgii si pleaca fara preaviz.
