Doar vântul mai cântã pe la ferestrã
Şi fulgi inegali se aştern prin grãdini
Ca o linişte ruptã din iubirea noastrã
Amintindu-mi de anii cei curaţi şi senini
De un secol nu mai ştiu nimic despre tine
Uneori mã întreb dacã n-om fi murit
Sau dacã nu cumva zãpezile strãine
Prea departe unul de altul ne-au troienit
Şi dacã nu m-ai uitat încã, te voi visa
Aşa cum erai, despetitã luminã
Dansând prin pãdurile albe de nea
Ca o lacrimã blândã, neştiutã de vinã
