Şi dacã zilele s-or trece
Pe drumul lor cu singur sens
Din noaptea cu privirea rece
Un cer încercãnat şi dens
Îmi va rãspunde la-ntrebarea
Ce am rostit-o-n al meu gând
O sã pierim în întuneric
De nu vom trece mai curând
Pustiul timp al nepãsãrii
Şi-al despãrţirii de orice
Uitând de pace şi iubire
Robiţi ispitei luciferice
Tãrâm uitat prin minţi nefaste
Nici adãpost, nici hranã, doar sfârşire
Şi valuri în zadar, amãgitoare
Cum cã vreodatã ar fi fost iubire
Însingurate maluri fãrã urme
Sub bolta unui cer pierdut şi rece
Doar zilele mai sperã cã de mâine
Acest rãstimp inapt îl vor petrece
Spre hãul mişcãtoarelor iluzii
Ce-au tot minţit lumina peste fire
Iar noi, din praful stelelor cãzute
O sã visãm, etern, la nemurire...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
toate poeziile tale exprimã o trãire profundã, pe care o exprimi în versuri atât de minunate
