Eu nu ştiu dezlega cuvintele
fãrã motiv
doar aşa...
pentru cã iarna asta
e oarbã
iar cerul nu-şi mai încape
în nouri
de atâta melancolie
ard zilele
şi-mi încãlzesc sufletul rãnit
la pâlpâirea lor
inodorã
strig iarba
sã vinã mai iute
dar vorbele mele n-ajung
pânã la rãdãcina ierbii
şi mi-e tot mai frig
iar tu îmi scrii
de departe
de tot mai departe
cum cã nu-i nicio diferenţã
între viaţã şi moarte...
Cum sã dezleg cuvintele
fãrã motiv
de parcã mi-aş cere sã respir
luna şi praful din stele
când eu ştiu prea bine...
din toate amintirile
nimic nu rãmâne
pânã şi poveştile
se duc şi ele
