Moldova e lacrima noastrã
Când iarna urgie-i pe-afarã
Ne plânge tãcut la fereastrã
Dorind sã se-ntoarcã în ţarã
Copil neştiut, blestemat fãrã vinã
Trecut dintr-o mânã într-alta
Mereu fãrã acte şi fãrã luminã
Vândut de la Yalta la Malta
R: Eu azi cãtre ceruri tot fac rugãciune
Ascultã-ne, Doamne, durerea
Îndreaptã-ne drumul spre zile mai bune
Şi fie aşa cum ţi-e vrerea
Eu azi cãtre ceruri aduc rugãminte
Asculta-ne, Doamne, dorinţa
Ne iarta greşeala cea fãrã de minte
Şi dã-ne din nou biruinţa
Dar, sfântã, Moldova, adu-ne-o acasã
Mãcar pentru ultima oarã
Sã fim iar cu fraţii alãturi, ne lasã
Cã duşmani prea mulţi ne-mpresoarã
Şi cum ne-o fi scris în a tale socoate
De-o fi sã pierim...vom sfârşi împreunã
Cu toţi pentru ŢARÄ‚, şi sorã şi frate
Iubindu-ne glia strãbunã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Impresionante versurie, mi-amintesc de Grigore Vieru...poezie completa, fara cusur, am citit cu emotie. Felicitari!
